[x]

PsihedelicPrecum Oscar Wilde
a mutat portretul lui Dorian Gray
din cameră în cameră -
vreau să mut
memorii decadente
să asculte de mine,
de trombon şi saxofon,
de chitară, tobe şi de clape,
să asculte jazzul psihedelic
şi Pământul ce-şi cere partea
pe sub paravan.

Usi inchise.Joi. O nouă zi. De fapt e veche. E joi deja de două săptămâni încoace. Se tot repetă şi se repetă şi se repetă la nesfârşit.

Fereastra: De ce oftezi?
Perna: De parcă nu ai ştii. A mai trecut o zi şi lucrurile au rămas la fel. Pentru voi e altfel, nu sunteţi atât de aproape cum sunt eu de ea. Văd tristeţea ei în fiecare cută a feţei şi nu pot face nimic. Decât să stau şi să o ascult cum vorbeşte cu sufletul ei. Şi îi cere iertare pentru tot ceea ce îi face. Ştie c

PodulÎntre mine şi tine e un pod

Pavat cu visări lucioase.

E traversat zilnic de minciuni în trăsuri cu cai albi,

Din copitele cărora ies la iveală atâtea speranţe.

La un capăt al podului,un bătrân cerşeşte un ultim strop de iubire.

La celălalt,o domnişoară tristă,cu rochie de vară şi pantofii-n mâna stângă fumează prima ţigară cumpărată din banii ei.

Sunt atâtea distanţe între noi

Încât spaţiul dintre două lumi se pierde printre degetele murdare de atâta iubire.

Buna dimineata, soare*

Umerii sunt sufletele
care pot duce pe pielea lor
toate dimineţile din lume
fără să se plângă
de prea mult soare.

*

Pe umerii mei
şi-au găsit apusul
atât de multe dimineţi
încât puse răsărit la răsărit
aş face un tren cu sori în loc de vagoane
pe care l-aş numi "Bună dimineaţa!"

*

Îmi plac dimineţile
în care mă trezesc înaintea sufletului meu
şi-l pot privi în linişte
cum doarme ca un copil.
Îmi place să-l trezesc strângându-l între coaste,
să-i spu

MozaicŞi-a dezvelit genunchii
pe care nu-i mai avea -
doar aşa ştia să cadă.

"Nu te-ngrijora,
de câteva nopţi lucrez
la o pereche mai rezistentă
şi când voi termina,
genunchii din ciment
vor fi cea mai întreagă parte din mine."

Venise rândul său
să mă întrebe cine sunt
şi drept raspuns
m-am aşezat cu inima pe umărul lui.

"Dintotdeauna am fost mai mult bucăţile lipsă din mine."

Calatorie spre fericire E ziua în care planurile ei de săptămâni vor fi duse la bun sfârşit, în sfârşit! Se pregăteşte şi porneşte înspre gară. Ia trenul spre oraşul Lui şi după o călătorie de câteva ore, ajunge. Aici o aşteaptă El. E cel mai plăcut sentiment care a încercat-o până atunci. E un amestec între fericire, nerăbdare şi timiditate. Ceva cu totul nou, necunoscut. Se avântă în cunoaşterea şi stăpâni

ImagineChipul - ochii mari şi negri,
acoperit de păr lung şi auriu,
cu buze mici, subţiri,
se diferenţiază prin mulţime.

Ochii mari şi negri,
privesc spre scenă - demult pierduţi
printre fire de poveste înnodate
de nepăsare.

Părul lung - auriu
îşi pierde strălucirea-ncet
devine negru, chiar cărunt.
Se răreşte - moare.

Buze subţiri şi mici
inexpresive se întind între obrajii
proaspăt raşi de lame
de unică folosinţă.

Chipul - dominat de ochi pierduţi,
de păr cărunt - rărit,
&#

Portocalele- Hai să ne jucăm portocalele.
- Hai!

- Aş mânca... două felii de dragoste.
- De ce de dragoste şi nu de ură?
- De ce de ură şi nu de dragoste?
- Pentru că ura mi-ar ţine mai mult de foame. E mai consistentă decât iubirea, durează mai mult în timp.

- Înţeleg... Aş bea... două picături de lumină.
- De ce de lumină şi nu de întuneric?
- De ce de întuneric şi nu de lumină?
- Pentru că întunericul îmi arată doar ce vreau eu să văd. Întunericul e adevărata mea realit

MetamorfozeMetamorfoze

S-ar putea ca sfinxul,leul din mine
să mai fie îngropat sub o dună de nisip
s-ar putea ca tigrii, ceilalți,
să nu se fi născut niciodată.

Omul, să mai gâdilăm pentru ultima oară
buricul Pământului,făcându-l să râdă
în cascade cosmice de imnuri.
Thalia-cea mai reușită metaforă a nimicului-
pescuiește în ape tulburi metafore umane.

Ploaia izbește cu săgeți otrăvite universul meu bătrân.

Pornind am descoperit instantaneu
plăcerea ce mă dăruia spectacolului uni

Frustrarile unei oglinziNe urăşte şi ea cum poate,
din toată sticla ei aburită,
cu toată-i rama putrezită
şi sufletul pe care nu-l posedă.
Ne urăşte pentru că suntem tot ce ea nu va fi vreodată:
ipocriţi, mincinoşi, superficiali dar
monştri cu inimă
abandonată.
Suntem ochi falşi
cu irişi terfeliţi în noroi,
înnegriţi de soare, de ploi
şi de fluturi arşi.

Şi cu fiecare reflexie ce ne-o dăruieşte
în sticla ei se cuibăreşte
încă un fir subţire
al sufletului nostru surd.
Şi le

PTMȘi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morții-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roșii pe gropi adânci, cu scrum?
Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrânt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rostindu-se-n absurdele porunci?
Tot tineri și frumoși fără-ncetare,
Mereu împleticiți în lungi priviri,
Vom fi jertfiți pe alte-altare
Și ne-acasă, veșnic nicăieri?
Apleacă-te pe brațul meu când mor,
Lasă-te-nvins de le

Chitara neagraChitara neagră

Contrar opiniilor,
orice cântec de dragoste se va sfârşi
în tragedie,

aşa că sunt şi voi fi mereu curios
cum Făt-Frumos va reuşi
să joace un Romeo bun
pentru iubita sa.

Dar cum ţigara nu se stinge niciodată
în sufletul fumătorului,
nici eu nu mi-l pot imagina
pe Făt-Frumos

falsificând falsetto-uri şi zdrăngănind
iteraţii de toamnă
la marginea balconului. Dar nu-i bai,
suntem oameni toţi,

şi chiar de-am fi doar domni şi doamne,
în fond suntem nişte nerozi, căci numai

Regretemaini reci
oare am facut cea mai mare greseala?
si am pierdut cel mai bun lucru?
as vrea sa cred ca ploaia nu ti-a luat si ultimul fir de iubire
as vrea sa cred ca nu mi-ai luat si ultimul fir
nu vreau sa-l numesc „de iubire"
o sa-l numesc „de speranta"
acorduri de pian
poate ca alcoolul scoate partea aia rea din mine
si nepasarea
si nedreptatea
da, te-am neindreptatit
desi te doream langa mine
voiam ca tu sa fii ultimul meu fir
particica, numeste-o cum vrei
ultima secunda, ultima celula
ultimul cuvant, ultima silaba
ultima lacrima
ti-o dau tie s-o pastrezi
pentru ca stiu ca altele nu vor mai urma
sunt sigura

Drepturi civileN-aveai niciun drept.
N-aveam nicio pretenție,
Nu atunci,
Nu de la tine.

N-am să te acuz vreodată
Și n-am să las
Pe nimeni altcineva
S-o facă.

N-aveai dreptul
De a-mi oferi un "tot",
De a mă îmbrățișa
Și de a mă lăsa singură,
Îmbătată de gustul tău
Într-o dimineață atât de rece.

N-aveai dreptul
De a-mi păcăli mâinile înghețate
Cu așa-zisa-ți căldură
Sufletească.

N-aveai dreptul
De a-mi tatua adânc
Numele tău
În buricele degetelor.

Dar n-am avut

AlexandraStăteam pe bancă lângă fântâna arteziană. Doamne cât de mulţi copii am văzut în ziua aia. Se jucau, dansau, strigau, mâncau vată pe băţ. Fericiţi.
La un moment dat am auzit o bunică strigând către nepoata ei "Alexandra, nu mai alerga!". Fetiţa alerga pe marginea bordurilor fântânii arteziene în timp ce cânta "lalalala". Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc. "Nu mai alerga măi aşa!" strigă iar bătrâna, dar fetiţa parcă nici nu o ascultă, continuă să alerge.
Am v

Browse More Like This

Download File
HTML, 1.2 KB more ▶

More from ~allecs-emill

View Gallery · View Prints

Featured in Groups:

#RomanianArtistss
Promoting Romanian Art

#Arad-CLUB
ARAD , Romania

#TalentPur-Romanesc
We promote RoMania on deviantART

#NCDN
non-conformism

#Romania-Te-iubesc

#RoPatriots
Onoare si Patrie

#Free-Style-Art

Details

Submitted: December 24, 2010
File Size: 1.2 KB

Link

Thumb

Statistics

Comments: 2
Favourites: 14 [who?]
Views: 251 (0 today)
Downloads: 3 (0 today)

[x]

Randul sapte, locul trei e gol

by ~allecs-emill, Dec 24, 2010, 2:28:37 AM
Literature / Poetry / Transgressive / Free Verse

Citesc spectatorii printre rânduri
rândul şapte,
locul trei,
e în ultimul rând, pe mijloc,
e scaunul din mijloc şi e gol.

Aştept -
auzind cum din spate se strigă
" cortina se ridică ! " -
cu braţele deschise
în cinci,
patru,
trei,
doi

/cortina se ridică/

Cu ochii închişi şi braţele deschise
aşa cum mi s-a zis
aştept,
să-şi zică replica,
să pot deschide ochii,
să-mi fixez privirea-nspre locul gol.

Aud,
cum câte una,
peste scândurile şubrede
secundele păşesc,
două,
trei,
patru,
şi ochii închişi ce-şi strig eliberarea.

Deschid ochii
şi-mi fixez privirea spre scaunul din mijloc gol.

/tresar sub greutatea ce-mi apasă umărul drept/

Mă întorc -
şi rândul şapte, locul trei
îşi ţine mâna fină
peste umărul meu gol.

Randul sapte, locul trei e golby ~allecs-emill

Literature / Poetry / Transgressive / Free Verse

Decembrie 2010

Farcas Alexandru
Satu Mare, Romania.

Multumesc lui

;

pentru inspiratie.

- [link]

~Buffix Jan 7, 2011 Student Interface Designer

prea lunga/ diluata
surprinde un fel de stare, dar daca o citesti de cateva ori iti dai seama ca ai repetat, nu neaparat in mod util, cuvantul "gol" de prea multe ori

si as mai vrut sa iti spun ca, dupa parerea mea, de multe ori te lungesti prea mult cu poezia si iti pierzi din esenta ideilor. stiu ca e greu sa 'arhivezi' un amalgam de stari imagini etc pe care ai vrea sa le transmiti cat mai pe larg, dar uneori mai putin inseamna mai mult

anyway, keep it up

~allecs-emill Jan 7, 2011

putin inseamna mult, da acuma depinde si de stare.
cateodata unul se complica singur.

merci.

More from ~allecs-emill

Featured in Groups:

Details

Statistics

Randul sapte, locul trei e gol

Randul sapte, locul trei e golby ~allecs-emill

The Journal Portal

Polls

What is your preferred drawing software?

deviantART [dee·vee·un'nt·ART]

Keep in Touch!

Deviousness

Add Media

Style