Cinste lor, peretilor

Prietenii imaginari pleacă.
Unii, din vreme în vreme
se întorc.

Pereţii nu mă văd
au doar urechi,
mă aud - mi-au zis cândva în noapte.
Pereţii simt.

Pereţii au sentimente
dar nu mi-au zis
când îi doare,
când îi gâdilam cu vreo pensulă,
când băteam cuie, agăţând închipuiri.
Nu mi-au zis când i-am neglijat
şi mucegaiul se întindea
peste limitele imaginaţiei,
când, devreme, se scorojesc.