Ceata.

Rupt,
de realitate.
Trezit,
de-o mangaiere fina,
pe-o fata spalata,
de apa sarata.
Tresar,
cand lin m-atinge apa
unei mari involburate.

Incet.
Imi deschid un ochi,
si-apoi altu'. Si-mi pare
o iluzie,
un vis,
o dorinta-mplinita.
Acea,
fata din vis,
in fata ochilor,
mi se-ntruchipeaza.

Imi intinde-o mana
si-ncearc-sa m-ajute,
sa ma ridic.
O vad si simt
-n acelasi timp,
spre ea-mi-ndrept privirea-ncet
insa, eu-ntind o mana, dar
deocamdata, nu
nu reusesc. N-o ajung

-ncerc,
perseverez
si-ntr-un final reusesc,
mana sa i-o prind,
la pieptu-mi s-o aduc,
s-o strang.
-mi apropiu-ncet
gura-i-o saruta.
Contact.
Iar timpul sta-n loc.

Eu, deloc nu ma mai misc.
E greu, emotiile ma coplesesc,
sa te-mpotrivesti destinului, e greu
ba chiar imposibil

Incet, mana-i-mi scapa
conexiune-ntrerupta,
si drumu-mi dau
fara sa vreau,
iar nisipul ud, spalat
m-asteapta
calm si consternat
sub a veacurilor constante.
Valuri.

Cu ochii-nchisi
Intins, o lume confuza
m-asteapta. A visurilor lume?
Nu.
Ceva superior,
ceva ce-mi-e strain,
Si mie.

Reculegere.
Si-mi pare totul vag,
Din nou,
nu-mi dau seama
si nu reusesc
gandurile sa-mi culeg,
o idee sa-mi creez
dar nu reusesc,
"oh, ma prabusesc!"

Iar,
sunetul valurilor
continui sa-l aud,
insa nimic
nu pare-a se fi schimbat.
Inchid un ochi,
il inchid si pe celalalt,
nu rezist,
dar nici nu incerc.
Nici nu vreau.

la pamant
inca doborat,
pe-aceeasi plaja,
pe-acelasi nisip spalat,
de-alta apa sarata,
-mi caut gandurile,
-mi caut o explicatie.
Tot, pe-aceeasi
plaja pustiita.

Si doar
o dorint-a ramas
undeva,
-ntrun colt al memoriei,
intunecat.
Ce-o fi fost?
Un vis, o iluzie?
Ce-o fi fost, aia a si ramas.